BINE ATI VENIT PE PAGINA BIBLIOTECII COMUNALE PANAIT DONICI VALEA URSULUI

Draga musafir , „Acesta este blogul -Bibliotecii comunale Panait Donici Valea Ursului , un fel de jurnal a bibliotecii , o noua cale pentru mine spre a oferi informatii despre activitatea bibliotecii ...si nu numai !”„Sper sa va incante si sa gasiti aici informatiile necesare ”.

luni, 4 noiembrie 2013








Am gasit undeva acest articol si mi-a placut mult . Am considerat ca trebuie sa-l citeasca cat mai multi utilizatori , de aceea am indraznit sa-l public si pe blogul bibliotecii Valea Ursului .
„Dragă cititor, la sigur, prin mâinile tale au trecut multe, multe cărţi. Te-ai gândit oare cum se face cartea ? Şi cîte eforturi sunt depuse pentru a ajunge ea la tine? Probabil ai auzit, hârtia se fabrică din lemn. Dar cît de lung este drumul copacilor din pădure pînă la fabrica de hârtie ! Iar aici, multă lume lucrează ca să taie lemnul, să-l mărunţească, apoi să facă din el un aluat. Sunt maşini speciale, care frământă acest aluat şi îl toarnă în forme, din care mai apoi vor fi scoase foi subţiri de hârtie.
Şi aici doar începe povestea cărţii. Pentru că foile, ca să devină cărţi, trebuie să se întâlnească cu scriitorul, care ştie el ce ştie şi înşiră multe basme fermecate pe
foile albe, care vor fi numite manuscris.
Aşa se numeşte orice carte sau document scris de mână. Cândva demult, toate cărţile erau scrie de mână, deci se numeau manuscrise. Acuma, după ce a prins viaţă basmul fermecat, scriitorul trebuie să se întâlnească cu un pictor, ca să-ţi placă şi ţie cartea frumoasă cu ilustraţii magice. După aceasta, manuscrisul cu tot cu desene ajunge la editură, unde cartea va fi citită, aranjată şi redactată. Editura trimite cartea la tipografie, aici cartea trece mai multe procedee, ca: turnarea literelor, imprimarea, broşarea, etc. Astfel, pe foile, care cândva erau copaci în pădure, apar poveştile tale dragi. Cartea va ajunge la librărie, iar de acolo – la bibliotecă sau în casa ta.
Ai văzut ce cale lungă parcurge cartea pînă ajunge aşa cum o ştii tu ? Deci, de cîte ori deschizi o carte, ai grijă de ea, nu îndoi filele şi nici nu le rupe, pentru că, o carte se face foarte greu.

La sigur, cartea nu poate avea un preţ în bani, cartea este o comoară inestimabilă !”