Pe data de 21 martie, începe
echinocţiul de primăvară, iar ziua de 21 martie este sărbătorită ca Ziua
Mondială a Poeziei. Ce alăturare mai fericită am putea căuta, alta decât cea
dintre primăvară şi poezie?
Până
nu demult, consacrată, în urma deciziei Naţiunilor Unite, a fi numai Ziua
Eliminării Discriminării Rasiale, 21 martie este proclamată a fi şi Ziua
Mondială a Poeziei.
Fiecare cultură se
identifică cu poeţii săi prin abilitatea lor de a insufla viaţă
dorinţelor, viselor şi speranţelor.
Această zi e o ocazie fericită de a se celebra poezia,
poeţii şi persoanele care apreciază poezia sub toate aspectele ei şi de a-i da
o recunoaştere dând un impuls nou momentelor naţionale, regionale şi
internaţionale. Iar, în cazul concret, totodată şi cu scopul de a continua
vocaţia universală a poeziei în serviciul diversităţii culturale şi pentru a o
readuce la rolul său tradiţional, în viaţa comunităţii românilor de pe
meleagurile noastre.
,Poezia este una dintre cele mai vechi religii de pe
pământ. Ea este ambasada etimologică a Creaţiei şi ne însoţeşte peste tot, în
spirit, pe drumul de la profan la sacru”.
Poezia este mai mult decât un dar dumnezeiesc, cum ziceau
bătrânii eleni. Poezia este ,,muzică prin excelenţă” cum afirma Stephane
Malarmé. Poezia este,- după cum spunea Edgar Allan Poe – ,,o
creaţiune ritmică a frumuseţii, proprie incineraţie, aţâţare a sufletului,
elevaţie a lui”.
