La multi ani !

Biblioteca comunala Valea Ursului , va ureaza sarbatori fericite , La multi ani si cat mai multe impliniri !

Activitati sfarsit de an , sub denumirea de :

” Credinta , obiceiuri si traditii ”

 

 

 

Ştiţi cum se produce o carte ?

 

Am gasit undeva acest articol si mi-a placut mult . Am considerat ca trebuie sa-l citeasca cat mai multi utilizatori , de aceea am indraznit sa-l public si pe blogul bibliotecii Valea Ursului .

„Dragă cititor, la sigur, prin mâinile tale au trecut multe, multe cărţi. Te-ai gândit oare cum se face cartea ? Şi cîte eforturi sunt depuse pentru a ajunge ea la tine? Probabil ai auzit, hârtia se fabrică din lemn. Dar cît de lung este drumul copacilor din pădure pînă la fabrica de hârtie ! Iar aici, multă lume lucrează ca să taie lemnul, să-l mărunţească, apoi să facă din el un aluat. Sunt maşini speciale, care frământă acest aluat şi îl toarnă în forme, din care mai apoi vor fi scoase foi subţiri de hârtie.
Şi aici doar începe povestea cărţii. Pentru că foile, ca să devină cărţi, trebuie să se întâlnească cu scriitorul, care ştie el ce ştie şi înşiră multe basme fermecate pe
foile albe, care vor fi numite manuscris.
Aşa se numeşte orice carte sau document scris de mână. Cândva demult, toate cărţile erau scrie de mână, deci se numeau manuscrise. Acuma, după ce a prins viaţă basmul fermecat, scriitorul trebuie să se întâlnească cu un pictor, ca să-ţi placă şi ţie cartea frumoasă cu ilustraţii magice. După aceasta, manuscrisul cu tot cu desene ajunge la editură, unde cartea va fi citită, aranjată şi redactată. Editura trimite cartea la tipografie, aici cartea trece mai multe procedee, ca: turnarea literelor, imprimarea, broşarea, etc. Astfel, pe foile, care cândva erau copaci în pădure, apar poveştile tale dragi. Cartea va ajunge la librărie, iar de acolo – la bibliotecă sau în casa ta.
Ai văzut ce cale lungă parcurge cartea pînă ajunge aşa cum o ştii tu ? Deci, de cîte ori deschizi o carte, ai grijă de ea, nu îndoi filele şi nici nu le rupe, pentru că, o carte se face foarte greu.

La sigur, cartea nu poate avea un preţ în bani, cartea este o comoară inestimabilă !”
    

Sevalet autumnal -2013

 

”Parfumul toamnei este simţit din luna septembrie care este o lună mai puţin zâmbitoare în comparaţie cu lunile de vară .Soarele aruncă văpăi pe cer , dar nu cu aceeaşi intensitate ,berzele şi rândunelele pleacă , iar primul clopoţel răsună în văzduh.

         La liziera pădurii încep să se aştearnă în trene regale covorul de frunze multicolore . Arborii cu fructe roşii sunt veseli . În concluzie , natura e poezie ; toamna , va avea dintr-o dată , nu doar culoare , ci şi miros : de must şi de peltea .

         Octombrie e luna primelor brume , semn că iarna se porneşte la drum . Ziua s-a micşorat , noaptea creşte , ploile s-au răcit şi vin însoţite de pâcle . Arama pădurilor arde la maximum de intensitate. ...

Prinşi de atâta muncă şi oboseală , uităm că octombrie este şi luna melancoliilor , luna frunzelor moarte şi a zilelor care se scutură împreună cu ele .Calendarul din perete rămâne fără foi .          Mai este puţin şi în colţul acesta de pagină vom scrie despre Crăciun . Până atunci trebuie să înfruntăm cea mai posomorâtă lună - cea a lui noiembrie .Vine vremea ploilor reci , a brumelor şi a cerului plumburiu . Natura se stinge , soarele se sleieşte ,ziua se distinge mai greu de noapte ,datorită pâclei fumurii . Decorul este ca cel al poeziei lui Bacovia .

 

 Natura , desfrunzită şi încremenită aşteaptă podoaba albă a zăpezilor . Focul trosneşte în vatră ,iar noi privim nostalgici pe ferestre. Noiembrie e luna poveştilor şi a amintirilor de demult , luna apropierilor sufleteşti .

         Singurătatea este uşor tivită cu melancolie şi tristeţe , dar plină şi de bune urmări .

 

Moartea naturii este un decor potrivit . Nimic nu e veşnic .În noiembrie învăţăm” a muri vreodată „chiar dacă ne simţim „veşnic tineri” Cât de mult semănăm cu natura !Dacă am regăsi drumul întoarcerii către ea , viaţa ne-ar fi mai uşoară  . Am accepta suişurile şi coborâşurile cu mai multă înţelepciune ,”ca pe un dat al vieţii : „ anotimpuri obligatorii  de tristeţe şi bucurie , de bine şi rău” .

Nu există doar fericire ! Viaţa ar fi plicticoasă şi fără sens.

         Melancoliile lui nu ar fi născut atâta poezie , n-ar fi creat atâtea opere literare renumite . Scriitorii ar fi rămas fără inspiraţie şi atunci am fi rămas şi fără remediu contra melancoliei : cititul  (mult mai profund ca atunci când îţi bate soarele în fereastră ) .”

         Literatura română se mândreşte , în acest sens , cu un număr mare de scriitori care au „cântat „această temă  având opere de valoare recunoscute de mici şi mari , de tineri şi bătrâni .Astfel putem aminti pe : George Topîrceanu ,George Bacovia ,Vasile Alecsandri , Al.Macedonski , Ion Minulescu ,Lucian Blaga , Mihai Eminescu , Ion Pillat ,Vasile Voiculescu , Şt.O .Iosif , Mihail Sadoveanu ,George Coşbuc ,Calistrat Hogaş şi alţii .

 

 

 

Inceput de an scolar

 

 

CARTEA

 

 

 

 

de Virgil Carianopol

 

 

 

Cartea e ca mama noastră;

Ea ne-nvaţă ce e bine,

Tot ce trebuie să facem

Şi să ştie orişicine.

 

Ea dă sfaturi tuturor,

Înţeleapta, ajutor

Pentru toţi ce vor să-i ceară

Dă lumină tuturor.

 

Are-nţelepciune veche,

E făclie-n univers,

Ea ne luminează drumul

Pentru cât avem de mers.