Sevalet autumnal -2013

 

”Parfumul toamnei este simţit din luna septembrie care este o lună mai puţin zâmbitoare în comparaţie cu lunile de vară .Soarele aruncă văpăi pe cer , dar nu cu aceeaşi intensitate ,berzele şi rândunelele pleacă , iar primul clopoţel răsună în văzduh.

         La liziera pădurii încep să se aştearnă în trene regale covorul de frunze multicolore . Arborii cu fructe roşii sunt veseli . În concluzie , natura e poezie ; toamna , va avea dintr-o dată , nu doar culoare , ci şi miros : de must şi de peltea .

         Octombrie e luna primelor brume , semn că iarna se porneşte la drum . Ziua s-a micşorat , noaptea creşte , ploile s-au răcit şi vin însoţite de pâcle . Arama pădurilor arde la maximum de intensitate. ...

Prinşi de atâta muncă şi oboseală , uităm că octombrie este şi luna melancoliilor , luna frunzelor moarte şi a zilelor care se scutură împreună cu ele .Calendarul din perete rămâne fără foi .          Mai este puţin şi în colţul acesta de pagină vom scrie despre Crăciun . Până atunci trebuie să înfruntăm cea mai posomorâtă lună - cea a lui noiembrie .Vine vremea ploilor reci , a brumelor şi a cerului plumburiu . Natura se stinge , soarele se sleieşte ,ziua se distinge mai greu de noapte ,datorită pâclei fumurii . Decorul este ca cel al poeziei lui Bacovia .

 

 Natura , desfrunzită şi încremenită aşteaptă podoaba albă a zăpezilor . Focul trosneşte în vatră ,iar noi privim nostalgici pe ferestre. Noiembrie e luna poveştilor şi a amintirilor de demult , luna apropierilor sufleteşti .

         Singurătatea este uşor tivită cu melancolie şi tristeţe , dar plină şi de bune urmări .

 

Moartea naturii este un decor potrivit . Nimic nu e veşnic .În noiembrie învăţăm” a muri vreodată „chiar dacă ne simţim „veşnic tineri” Cât de mult semănăm cu natura !Dacă am regăsi drumul întoarcerii către ea , viaţa ne-ar fi mai uşoară  . Am accepta suişurile şi coborâşurile cu mai multă înţelepciune ,”ca pe un dat al vieţii : „ anotimpuri obligatorii  de tristeţe şi bucurie , de bine şi rău” .

Nu există doar fericire ! Viaţa ar fi plicticoasă şi fără sens.

         Melancoliile lui nu ar fi născut atâta poezie , n-ar fi creat atâtea opere literare renumite . Scriitorii ar fi rămas fără inspiraţie şi atunci am fi rămas şi fără remediu contra melancoliei : cititul  (mult mai profund ca atunci când îţi bate soarele în fereastră ) .”

         Literatura română se mândreşte , în acest sens , cu un număr mare de scriitori care au „cântat „această temă  având opere de valoare recunoscute de mici şi mari , de tineri şi bătrâni .Astfel putem aminti pe : George Topîrceanu ,George Bacovia ,Vasile Alecsandri , Al.Macedonski , Ion Minulescu ,Lucian Blaga , Mihai Eminescu , Ion Pillat ,Vasile Voiculescu , Şt.O .Iosif , Mihail Sadoveanu ,George Coşbuc ,Calistrat Hogaş şi alţii .