Sevalet autumnal -2013
”Parfumul
toamnei este simţit din luna septembrie care este o lună mai puţin zâmbitoare
în comparaţie cu lunile de vară .Soarele aruncă văpăi pe cer , dar nu cu
aceeaşi intensitate ,berzele şi rândunelele pleacă , iar primul clopoţel răsună
în văzduh.
La liziera pădurii încep să se aştearnă
în trene regale covorul de frunze multicolore . Arborii cu fructe roşii sunt
veseli . În concluzie , natura e poezie ; toamna , va avea dintr-o dată , nu doar
culoare , ci şi miros : de must şi de peltea .
Octombrie e luna primelor brume , semn
că iarna se porneşte la drum . Ziua s-a micşorat , noaptea creşte , ploile s-au
răcit şi vin însoţite de pâcle . Arama pădurilor arde la maximum de intensitate.
...
Prinşi de atâta muncă şi oboseală , uităm că
octombrie este şi luna melancoliilor , luna frunzelor moarte şi a zilelor care
se scutură împreună cu ele .Calendarul din perete rămâne fără foi . Mai este puţin şi în colţul acesta de
pagină vom scrie despre Crăciun . Până atunci trebuie să înfruntăm cea mai
posomorâtă lună - cea a lui noiembrie .Vine vremea ploilor reci , a brumelor şi
a cerului plumburiu . Natura se stinge , soarele se sleieşte ,ziua se distinge
mai greu de noapte ,datorită pâclei fumurii . Decorul este ca cel al poeziei
lui Bacovia .
Natura , desfrunzită şi încremenită aşteaptă
podoaba albă a zăpezilor . Focul trosneşte în vatră ,iar noi privim nostalgici
pe ferestre. Noiembrie e luna poveştilor şi a amintirilor de demult , luna
apropierilor sufleteşti .
Singurătatea este uşor
tivită cu melancolie şi tristeţe , dar plină şi de bune urmări .
Moartea
naturii este un decor potrivit . Nimic nu e veşnic .În noiembrie învăţăm” a
muri vreodată „chiar dacă ne simţim „veşnic tineri” Cât de mult semănăm cu
natura !Dacă am regăsi drumul întoarcerii către ea , viaţa ne-ar fi mai
uşoară . Am accepta suişurile şi
coborâşurile cu mai multă înţelepciune ,”ca pe un dat al vieţii : „ anotimpuri
obligatorii de tristeţe şi bucurie , de
bine şi rău” .
Nu
există doar fericire ! Viaţa ar fi plicticoasă şi fără sens.
Melancoliile lui nu ar fi născut atâta
poezie , n-ar fi creat atâtea opere literare renumite . Scriitorii ar fi rămas
fără inspiraţie şi atunci am fi rămas şi fără remediu contra melancoliei : cititul (mult mai profund ca atunci când îţi bate
soarele în fereastră ) .”
Literatura română se mândreşte , în
acest sens , cu un număr mare de scriitori care au „cântat „această temă având opere de valoare recunoscute de mici şi
mari , de tineri şi bătrâni .Astfel putem aminti pe : George Topîrceanu ,George
Bacovia ,Vasile Alecsandri , Al.Macedonski , Ion Minulescu ,Lucian Blaga , Mihai
Eminescu , Ion Pillat ,Vasile Voiculescu , Şt.O .Iosif , Mihail Sadoveanu
,George Coşbuc ,Calistrat Hogaş şi alţii .
.gif)
