BINE ATI VENIT PE PAGINA BIBLIOTECII COMUNALE PANAIT DONICI VALEA URSULUI
Draga musafir , „Acesta este blogul -Bibliotecii comunale Panait Donici Valea Ursului , un fel de jurnal a bibliotecii , o noua cale pentru mine spre a oferi informatii despre activitatea bibliotecii ...si nu numai !”„Sper sa va incante si sa gasiti aici informatiile necesare ”.
joi, 19 decembrie 2013
luni, 4 noiembrie 2013
Am gasit undeva acest articol si mi-a placut mult . Am considerat ca
trebuie sa-l citeasca cat mai multi utilizatori , de aceea am indraznit sa-l
public si pe blogul bibliotecii Valea Ursului .
Şi aici doar începe povestea cărţii. Pentru că foile, ca să devină cărţi, trebuie să se întâlnească cu scriitorul, care ştie el ce ştie şi înşiră multe basme fermecate pe
foile albe, care vor fi numite manuscris.
Aşa se numeşte orice carte sau document scris de mână. Cândva demult, toate cărţile erau scrie de mână, deci se numeau manuscrise. Acuma, după ce a prins viaţă basmul fermecat, scriitorul trebuie să se întâlnească cu un pictor, ca să-ţi placă şi ţie cartea frumoasă cu ilustraţii magice. După aceasta, manuscrisul cu tot cu desene ajunge la editură, unde cartea va fi citită, aranjată şi redactată. Editura trimite cartea la tipografie, aici cartea trece mai multe procedee, ca: turnarea literelor, imprimarea, broşarea, etc. Astfel, pe foile, care cândva erau copaci în pădure, apar poveştile tale dragi. Cartea va ajunge la librărie, iar de acolo – la bibliotecă sau în casa ta.
Ai văzut ce cale lungă parcurge cartea pînă ajunge aşa cum o ştii tu ? Deci, de cîte ori deschizi o carte, ai grijă de ea, nu îndoi filele şi nici nu le rupe, pentru că, o carte se face foarte greu.
La sigur, cartea nu poate avea un preţ în bani, cartea este o comoară inestimabilă !”
joi, 10 octombrie 2013
Sevalet autumnal -2013
”Parfumul
toamnei este simţit din luna septembrie care este o lună mai puţin zâmbitoare
în comparaţie cu lunile de vară .Soarele aruncă văpăi pe cer , dar nu cu
aceeaşi intensitate ,berzele şi rândunelele pleacă , iar primul clopoţel răsună
în văzduh.
La liziera pădurii încep să se aştearnă
în trene regale covorul de frunze multicolore . Arborii cu fructe roşii sunt
veseli . În concluzie , natura e poezie ; toamna , va avea dintr-o dată , nu doar
culoare , ci şi miros : de must şi de peltea .
Octombrie e luna primelor brume , semn
că iarna se porneşte la drum . Ziua s-a micşorat , noaptea creşte , ploile s-au
răcit şi vin însoţite de pâcle . Arama pădurilor arde la maximum de intensitate.
...
Prinşi de atâta muncă şi oboseală , uităm că
octombrie este şi luna melancoliilor , luna frunzelor moarte şi a zilelor care
se scutură împreună cu ele .Calendarul din perete rămâne fără foi . Mai este puţin şi în colţul acesta de
pagină vom scrie despre Crăciun . Până atunci trebuie să înfruntăm cea mai
posomorâtă lună - cea a lui noiembrie .Vine vremea ploilor reci , a brumelor şi
a cerului plumburiu . Natura se stinge , soarele se sleieşte ,ziua se distinge
mai greu de noapte ,datorită pâclei fumurii . Decorul este ca cel al poeziei
lui Bacovia .
Natura , desfrunzită şi încremenită aşteaptă
podoaba albă a zăpezilor . Focul trosneşte în vatră ,iar noi privim nostalgici
pe ferestre. Noiembrie e luna poveştilor şi a amintirilor de demult , luna
apropierilor sufleteşti .
Singurătatea este uşor
tivită cu melancolie şi tristeţe , dar plină şi de bune urmări .
Moartea
naturii este un decor potrivit . Nimic nu e veşnic .În noiembrie învăţăm” a
muri vreodată „chiar dacă ne simţim „veşnic tineri” Cât de mult semănăm cu
natura !Dacă am regăsi drumul întoarcerii către ea , viaţa ne-ar fi mai
uşoară . Am accepta suişurile şi
coborâşurile cu mai multă înţelepciune ,”ca pe un dat al vieţii : „ anotimpuri
obligatorii de tristeţe şi bucurie , de
bine şi rău” .
Nu
există doar fericire ! Viaţa ar fi plicticoasă şi fără sens.
Melancoliile lui nu ar fi născut atâta
poezie , n-ar fi creat atâtea opere literare renumite . Scriitorii ar fi rămas
fără inspiraţie şi atunci am fi rămas şi fără remediu contra melancoliei : cititul (mult mai profund ca atunci când îţi bate
soarele în fereastră ) .”
Literatura română se mândreşte , în
acest sens , cu un număr mare de scriitori care au „cântat „această temă având opere de valoare recunoscute de mici şi
mari , de tineri şi bătrâni .Astfel putem aminti pe : George Topîrceanu ,George
Bacovia ,Vasile Alecsandri , Al.Macedonski , Ion Minulescu ,Lucian Blaga , Mihai
Eminescu , Ion Pillat ,Vasile Voiculescu , Şt.O .Iosif , Mihail Sadoveanu
,George Coşbuc ,Calistrat Hogaş şi alţii .
luni, 9 septembrie 2013
Inceput de an scolar
CARTEA
de Virgil Carianopol
Cartea e ca mama noastră;
Ea ne-nvaţă ce e bine,
Tot ce trebuie să facem
Şi să ştie orişicine.
Ea dă sfaturi tuturor,
Înţeleapta, ajutor
Pentru toţi ce vor să-i ceară
Dă lumină tuturor.
Are-nţelepciune veche,
E făclie-n univers,
Ea ne luminează drumul
Pentru cât avem de mers.
joi, 4 iulie 2013
marți, 25 iunie 2013
Abonați-vă la:
Postări (Atom)












.gif)







